Raport de expertiză tehnică a clădirii
Procesul de expertizare se realizează când este solicitată prin Certificatul de Urbanism, în diverse situații în care se intervine prin modificări, renovări, consolidări, lucrări de construcție/demolare în vecinătate, alipiri, ș.a.m.d., la o construcție existentă.
Expertiza tehnică privind rezistența și stabilitatea unui imobil întocmită de către un inginer constructor atestat de către Ministerul Dezvoltarii ca expert tehnic se realizează în următoarele condiții:
desființarea parțială sau totală a construcției
consolidarea construcției
realizarea unor lucrări de modificare interioară și recompartimentare
realizarea unor lucrări de extindere, supraetajare, mansardare.
În funcție de tipul intervenției asupra imobilului diferă tipul conținutului expertizei tehnice. Expertizarea tehnică a unui imobil existent presupune colectarea unor date din teren despre construcție care se regăsesc în cateva studii premergătoare cum ar fi:
Studiul topografic
prezintă amplasarea imobilului în raport cu limitele parcelei și relația cu construcțiile vecine
Studiul geotehnic
prezintă informații privind componenta solului și modul de comportare a acestuia, precum și calitatea terenului de fundare
Determinarea cotei de fundare
care se realizeaza prin lucrări de dezvelire a fundației existente în scopul măsurării adâncimii de fundare pentru a fundamenta decizia ulterioară de intervenție asupra fundațiilor existente
Releveele de arhitectură și structură
prezintă conformarea arhitecturală și structurală a imobilului analizat
Încercările nedistructive in-situ
determină calitatea materialelor de construcție utilizate
Prelevările de probe de materiale de construcții și analiza de laborator a acestora
determină comportamentul în timp a materialelor și gradul de uzură.
Pe baza informațiilor colectate prin raportul de expertiză tehnică se realizează încadrarea construcției în clasa de risc seismic și în funcție de tipul de intervenție dorit se prezintă două soluții de intervenții necesare, o soluție minimală și una maximală, prin care se pot realiza intervențiile propuse de către beneficiar.
